Taxele informale sunt o povară pe care mulți părinți o acceptă din frică sau conformism, temându-se să nu aibă de suferit copiilor lor. Aceste colectări, numite deseori „donații voluntare”, adâncesc o cultură a corupției în educație, iar părinții care îndrăznesc să se opună riscă excluderea din comunitatea școlară, presiuni constante din partea altor părinți sau atitudine ostilă din partea cadrelor didactice.
Fiecare an școlar este ca un nou început, cu emoții frumoase pentru copii și părinți, dar și cu probleme vechi, la care rămânem repetenți decenii la rând. Mai bine de 20 de ani, zeci de mii de părinții sunt puși în situația de a plăti sume importante de bani, sub pretextul diverselor necesități ale instituțiilor de învățământ sau angajaților acestora. De la fondul clasei sau al grupei, până la colectarea de bani pentru cadourile oferite cadrelor didactice – această corupție „mascată” transformă învățământul dintr-un drept gratuit într-o responsabilitate financiară apăsătoare și frustrantă.
Părinții acceptă „contribuții voluntare” drept o tradiție și o normalitate, astfel contribuind la consolidarea unor practici și obiceiuri, prin care corupția și ilegalitățile din sistemul educațional sunt ascunse, tolerate și chiar apreciate. Totodată, un astfel de mediu, care deseori scoate în prim plan confortul material și creează relații clientelare între cadrele didactice pe de o parte, și elevi și părinți pe de altă parte, nu se vor reține să activeze prea mult timp cadrele didactice dedicate și integre, fiindcă valorile acestora contrastează puternic cu starea de spirit din instituțiile de învățământ.
„Cultura tăcerii” – mecanism de protecție a taxelor informale
Tradițional, colectările de fonduri informale sunt declarate ca fiind „donații voluntare”, însă în realitate mulți părinți simt o presiune puternică și participă la colectări pentru a evita conflictele cu alți părinți, cu cadrele didactice sau cu administrația instituției.
Ultimul studiu „Etica și integritatea academică în învățământul general” realizat în anul 2020, arată că peste 40% de părinți nu ar achita nimic, deoarece învățământul este gratuit.
Date alarmante din studiu arată că, 7% din părinții intervievați au recunoscut că sunt obligați să participe financiar chiar de diriginte. Din teamă să nu fie copilul izolat achită taxele suplimentare circa 10 % din părinți, iar 9 % plătesc la insistența altor părinți. Puțin peste 18% din părinți cred că, plățile făcute de ei îmbunătățesc calitatea studiilor și tot atâția cred că îmbunătățesc condițiile din școală. Dar peste 23%, au răspuns că: „Plătesc toți, plătim și noi”.
Datele studiului menționat demonstrează că cei mai mulți părinți aleg să se conformeze solicitărilor de a achita taxe informale, decât să se implice în dispute legate de acumularea și folosirea fondurilor financiare din școli sau grădinițe.
Presiune și intimidări asupra celor care denunță practici ilegale
Totuși, există și părinți care încearcă să se opună practicilor ilegale sau să le raporteze autorităților, dar persoanele date riscă să fie supuși unor presiuni majore din partea altor părinți, dar și a unei atitudini ostile din partea administrației instituției. De multe ori, părinții care refuză să plătească sau care denunță colectarea de fonduri neoficiale sunt priviți ca „trădători” sau „dușmani ai colectivului”, fiind excluși din comunicarea cu ceilalți părinți ai clasei sau grupei.
Acestora li se poate sugera că, prin refuzul lor, nu doresc „binele copiilor” și afectează bunăstarea colectivului sau organizarea activităților didactice. Mai mult, copiii părinților care denunță practicile, pot deveni victime indirecte, fiind marginalizați, stigmatizați sau excluși din unele activități didactice organizate.
Fenomenul de descurajare sau intimidare în cazurile de raportare a practicilor necorespunzătoare contribuie la răspândirea și acceptarea tacită a acestui fenomen corupțional, determinând părinții să nu își exprime opinia și să participe în acțiuni de încălcare a legii.
Dar cât timp mai ascundem gunoiul sub preș?
Am ajuns să trăim într-o lume a valorilor inversate: să sancționăm comportamentul corect, dar să încurajăm și promovăm acțiuni ilegale, tot acest proces având loc sub nobila argumentare „pentru binele copilului”.
Datorită fricilor și nedeterminării noastre, transmitem copiilor și nepoților un sistem educațional infectat de corupție. Ne condamnăm viitoarele generații să treacă și ei prin frustrantele și neplăcutele practici de a fi considerați sistematic „buni de plătă” pentru oricine își dorește să creeze un flux de bani „cash” și să-l utilizeze după bunul său plac. Ne condamnăm copiii să scoată din bugetul familiei bani, doar pentru a plăcea „părinților cu inițiativă” sau pentru a compensa lipsă de capacități manageriale ale unui sau altui director de instituție de învățământ.
Sistemul ne vrea tăcuți, speriați și ascultători, pentru că tăcerea societății poate asigura un mediu favorabil pentru ilegalități pentru mulți ani înainte. Și cert este, că prin toleranța noastră față de corupția mascată, furăm viitorul copiilor noștri, nu le permitem să ajungă să trăiască într-o țară integră, unde funcționează legea, unde la școală, spital sau primărie poți merge fără „mulțumiri” și plicuri.
Împreună putem construi un sistem de învățământ mai corect. E nevoie să luăm atitudine. Frica nu e o soluție și frica doar contribuie la perpetuarea problemelor! Mulți aleg să împărtășească problemele doar în grupuri restrânse de părinți sau cu postări pe rețele sociale. Dar schimbarea o putem face dacă devenim vocali, dacă sesizăm administrația instituției, direcțiile de educație și organele de drept, și le cerem să lupte cu corupția.
Poate că, după mai mult de două decenii, e timpul să recunoaștem că taxele ilegale, din ajutor și susținere benevolă au devenit nu doar o obligație a părinților, dar și un instrument de șantaj și presiune, în numele „binelui copiilor”. E timpul să cerem autorităților să-și asume toate responsabilitățile pentru o finanțare adecvată a sistemului educațional și asigurarea unui mediu corect și integru pentru creștere și învățare.
Dacă vrem să ne învățăm copiii să lupte împotriva nedreptăților, trebuie să le arătăm că este important să ne exprimăm opiniile și să acționăm!
Bani pentru bugetul școlii sau grădiniței se pot obține prin alte mecanisme. Directorii trebuie încurajați să solicite fonduri suplimentare de la autoritățile publice, să participe la scrieri de proiecte pentru accesare de fonduri europene, fonduri naționale disponibile din bugetul de stat, proiecte transnaționale între școli, inclusiv, să colaboreze cu organizațiile societății civile și alte grupuri de părinți pentru a crea o voce unită pentru o mai bună finanțare a sistemului educațional.
